Recenzie: Prizonierul cerului – Carlos Ruiz Zafon

prizonierul-cerului-recenzie

Am intrat în universul Cimitirului Cărţilor Uitate anul trecut prin septembrie. Am călătorit alături de Daniel în Umbra vântului, apoi m-am lăsat condus de David Martin prin viaţa sa. Cu Prizonierul Cerului am clarificat anumite situaţii din poveste şi mi s-a aprins interesul pentru mai mult.

Am primit Prizonierul Cerului spre recenzie de la librăria Libmag.

A fost o lectură rapidă. Am citit cartea în două reprize . Zafon nu m-a dezamăgit nici de data asta deşi auzisem că este mai slabă decât primele două. Am fost captivat, m-am implicat cu eroii şi am plâns de câteva ori.

Dar am simţit că este incompletă, că mai trebuie să se întâmple ceva.

Este povestită din perspectiva lui Daniel, protagonistul Umbrei Vântului, şi din cea a prietenului cel mai bun, Fermin Romero de Torres.

În ajunul nunţii lui Fermin sunt vizitaţi de un personaj întunecat din trecutul acestuia. Daniel vrea să ştie mai mult şi prietenul său mărturiseşte tot ceea ce a omis să-i spună.

Daniel află despre prietenia dintre mama sa, Isabella, şi David Martin, despre zilele de închisoare ale lui Fermin şi despre întâlnirea întâmplătoare dintre ei doi, Fermin şi el.

Cel mai mult mi-a plăcut povestea lui Fermin. Asemănătoare cu cea a lui Julien Carax da autentică şi verosimilă.

Aflăm cum a ajuns Fermin la închisoare după tortura aplicată de Fumero. Cum s-a împrietenit cu David şi cu câţiva deţinuţi. Apoi a evadat de acolo într-un stil demn de scrierile lui Dumas. Asta este partea cea mai interesantă din carte, povestea spusă de Fermin.

Ritmul este unul alert şi parcă te îndrepţi spre un deznodământ care v-a elibera pe eroii noştri de trecut.

Nu vreau să îţi stric plăcerea de a citi cartea dar nu vine acel deznodământ. Este mai mult o încercare ratată, din punctul meu de vedere.

Nu ştiu dacă mai există o continuare sau dacă va scrie una la un moment dat. Bine ar face Zafon să nu ne lase aşa în aer pe cei care au fost vrăjiţi iremediabil de universul creat de el.

Este necesar să citeşti primele două cărţi ca să înţelegi ceva din această carte. Astfel, o să ţi se pară doar un cărticică amuzantă dar fără prea multă substanţă.

Dacă doreşti să citeşti cartea te sfătuiesc să o achiziţionezi de la Libmag.

Citate interesante:

A şovăit o clipă, dar apoi a scuturat tăcut din cap şi a ieşit din vestibul. L-am urmat până în portal şi l-am văzut plecând prin burniţă, un biet omuleţ care căra lumea pe umeri, în vreme ce noaptea, mai neagră ca niciodată, cădea peste Barcelona. (Pg. 36)

Părea să tindă spre existenţa cenuşie şi amară a mediocrilor pe care Dumnezeu, în nesfârşita-i cruzime, i-a binecuvântat cu delirul grandorii şi orgoliul titanilor. (Pg. 67)

Mergând să pună mâna pe prada promisă, Mauricio Valls, viitoare celebritate a literelor spaniole, a privit cum defilau străzile întunecate şi pustii din acea Barcelonă blestemată pe care o detesta peste măsură şi a vărsat lacrimi pentru Isabella şi pentru tot ce-ar fi putut să fie. (Pg. 115)

 

Similar Posts:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *