Recenzie: În noapte – Haruki Murakami

in-noapte-recenzie



M-am pornit într-o călătorie prin toată opera lui Murakami. Nu mi-am plănuit asta. Cam multe lucruri din viaţa mea a venit natural şi mă bucur că am început-o.

Haruki Murakami este un povestitor desăvârşit care m-a impresionat şi în romanul „În noapte„. Am primit cartea de la librăria online Libmag şi sunt dechis să citesc toate cărţile acestui autor pe care ei le au.

Vocea naratorului priveşte undeva de sus tot  ceea ce personajele fac şi ne oferă o relatare de la faţa locului, intimă aş spune. Deşi apropierea este mare între tine şi personaje se păstrează o distanţă invizibilă, ca şi cum ai privi totul prin intermediul unui ecran.

Tema centrală este cum se desfăşoară viaţa în timpul unei nopţi normale. Ce este în mintea şi sufletul oamenilor care rămân trezi toată noaptea şi unde îi va duce trecerea prin bezna nocturnă.

Urmărim o astfel de noapte din viaţa lui Mari, a lui Takahashi şi a câtorva persoana care sunt sau apar în viaţa lor. Aceştia se întâlnesc într-un local pe la miezul nopţii şi vorbesc puţin. Apoi un incident are loc la un hostel şi Mari ajută persoanele de acolo la recomandarea lui Takahashi.

La acest hostel Mari întâlneşte câteva personaje interesante şi cu un suflet mare care o ajută să se descopere pe sine şi să se ocupe de o problemă legată de familia ei. Sunt câteva scene interesante din viaţa altor două persoane care m-au uimit prin simbolistica şi prin descrierea spaţiului unde se petrec scenele.

Mi-a plăcut coloratura personajelor, fiecare având câte o umbră care-l urmăreşte şi pe care vrea să o depăşească.

Finalul este unul deschis. Te întrebi dacă se vor mai revedea vreodată. Îţi doreşti să se întâmple aşa. Până atunci ţi se oferă o scenă foarte umană şi care m-a înduioşat. Cei care au fraţi sau surori o să înţeleagă foarte bine ce spun dacă citesc cartea.

Un roman diferit de celelalte două pe care le-am citit de la Murakami, Pădurea norvegiană şi La sud de graniţă, la vest de soare. Ceea ce face specială această carte este timpul în care totul se întâmplă, o noapte normală dintr-un oraş japonez.

Nu uita să cumperi cartea de la Libmag dacă ţi-am trezit interesul.

Citate interesante: 

Se opreşte din citit şi se uită pe geam. De la fereastra aflată la etaj are sub ochi strada animată. Chiar şi la această oră e destul de luminată şi plină de trecători. Oameni care au unde se duce şi oameni care nu au. Oameni cu un scop şi oameni fără aşa ceva. Oameni care încearcă să ţină timpul în loc şi oameni care încearcă să-l grăbească. Contemplă o vreme priveliştea aceasta incoerentă, apoi respiră adânc şi se întoarce la carte. Întinde mâna către ceaşcă. Ţigara din care a tras doar câteva fumuri arde în scrumieră, transformându-se în scrum perfect modelat. (Pag. 9)

…dacă vrei cu adevărat să afli ceva, trebuie să plăteşti un preţ pe măsură. (Pag. 22)

Dacă ai fost orfan o dată, rămâi orfan până la moarte. Am un vis care se tot repetă. Am şapte ani şi sunt din nou orfan. Sunt singur-singurel şi n-am niciun adult la care să pot apela. E pe înserate, în jur se întunecă. Se lasă noaptea. E mereu acelaşi vis, în care mă întorc din nou la vârsta de şapte ani. Un software de genul acesta, odată contaminat, nu mai poţi să-l schimbi. (Pag. 164)

Am senzaţia că mi-am clădit o lume a mea, cu timpul, încetul cu încetul. Când intru în ea, reuşesc să îmi găsesc liniştea într-o oarecare măsură. Dar însuşi faptul că a trebuit să îmi construiesc o astfel de lume înseamnă că sunt un om slab, uşor de rănit, nu? Iar în ochii lumii, e doar o lume insignifiantă, de nimic. Ca o coşmelie de carton care îşi ia zborul la prima pală de vânt. (Pag. 183)

Să nu umbli cu jumătăţi de măsură. Pe lumea asta există lucruri pe care nu poţi să le faci decât singur şi lucruri pe care nu poţi să le faci decât în doi. Important e să împaci aceste două lucruri cum trebuie. (Pag. 184)

 

 

Similar Posts:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *