Recenzie: De ce iubim femeile – Mircea Cărtărescu

de-ce-iubim-femeile

Eram în liceu când l-am descoperit pe Mircea Cărtărescu. Am încercat să citesc Orbitor dar am renunţat repede. Am trecut la lucruri mai uşor de parcurs. Cum sunt Ruletistul, Gemenii, Travesti şi De ce iubim femeile.

Mă încearcă o nostalgie plăcută când mă gândesc la vremea când citeam această carte. Mă simţeam cel mai singur om de pe pământ şi în ea am găsit un alt om care simţeam şi gândeam la fel ca mine.

Cartea este compusă dintr-o serie de povestiri din viaţa naratorului. Acesta este Cărtărescu sau unele din alter-ego-urile sale.

Pasajul care m-a fermecat a fost acesta:

De-a lungul timpului, am rămas acelaşi jerk căruia nu-i pasă cu ce se-mbracă, ce mănâncă şi ce spune la o bere sau la un colocviu, dar am învăţat să fiu mai prudent în două privinţe măcar.

Era exact cum mă simţeam eu şi cum doream să rămân. Un fraier căruia nu-i pasă de nimic şi face ce vrea. Un fraier care îşi acceptă soarta şi se închide în lumea cărţilor. Am trecut la sentimente mai bune faţă de mine între timp dar nu pot să îmi ascund zâmbetul şi empatia pentru cine eram atunci.

Toate povestirile sunt, te-ai prins, despre femei. Brune, şatene, roşcate, mulatre. De toate culorile, rasele, speciile şi genurile. Toate opera scriitorului este adânc autobiografică iar această carte ne arată o parte din fanteziile şi aventurile sale lângă femei.

Sper să nu mă înşel dar aici se regăseşte şi cum şi-a pierdut virginitatea Cărtărescu. M-am simţit validat şi în siguranţă când am citit că el, sau personajul din carte, a fost virgin până la 25 de ani. Asta înseamnă că l-am bătut. Măcar pe el dacă pe colegii mei de la liceu nu am reuşit. Poate că ar trebui să ţin asta pentru mine dar, upsss, am publicat-o deja.

Sper să îţi ofere şi ţie atâtea zâmbete câte mi-a oferit şi mie această carte. Şi să poţi să renunţi la armura care crezi că te protejează de lume şi să trăieşti.

Este o carte care o să te prindă. Care o să te poarte printr-o lume dispărută dar totuşi aproape de noi. O să găseşti multe remarci polarizante în carte dar o să rămâi o vagă impresie că ăsta este adevăratul Cărtărescu, nu cel care scrie Orbitor.

Iar finalul este savuros.

Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu tră­sături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară.

Similar Posts:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *