11 cărţi de dragoste care te vor încălzi în iarna care vine

carti-dragoste

Vechii greci priveau dragostea romantică cu scepticism şi , câteodată, erau absolut îngroziţi de ea.

În mare parte a istoriei această formă de ataşament a fost considerată un fel de boală. Şi dacă ne uităm la ce fac oamenii sau la ce am făcut noi când am fost îndrăgostiţi tindem să dăm dreptate acestei afirmaţii.

Doar când oamenii au început să aibă mai mult timp pentru sine şi revoluţiile industriale şi tehnologice au stabilizat veniturile băneşti dragostea a prins tot mai multă putere şi s-a încetăţenit în mintea oamenilor ca o nevoie.

Desigur că s-au scris şi multe cărţi pe acest subiect. Multe dintre ele sunt groaznice, dacă mă întrebi pe mine, dar unele sunt interesante.

Acestea sunt 11 cărţi de dragoste pe care le recomand:

 

La răscruce de vânturi – Emily Bronte 

O poveste care se întinde pe o perioadă de câteva decenii.  Opera este plină de forţă şi reprezintă arhetipul unei poveşti de dragoste. Îmbină toate etapele trăirii umane: naşterea, iubirea, ura, amărăciunea şi, într-un final, moartea.

Este narată din perspectiva a două personaje, domnul Lockwood şi menajera Ellen Dean.

Cartea a fost ecranizată în 1939.

 

Scrisoare de dragoste – Mihail Drumeş 

Fata de care îmi plăcea în liceu a prezentat la ora de română această carte. Iar eu m-am dus şi am citit toate cărţile lui Drumeş, aproape. Da, atât de mult îmi plăcea de ea.

Cu acest lucru îi sunt recunoscător acelei idile imaginare. M-a făcut să descopăr acest scriitor român. Cărţile lui se citesc uşor iar „Scrisoare de dragoste” este o poveste de dragoste complexă şi te va ţine captivat până la final.

 

Adam şi Eva – Liviu Rebreanu 

Îmi plac cărţile scrise de Liviu Rebreanu. Crează în ele o realitate care te captivează şi nu te părăseşti o dată ce ai terminat de citit.

În această carte sunt explorare subiectele reîncarnării şi al sufletului pereche. Povestea de poartă prin mai multe vieţi şi epoci.

Poveste este una reuşită şi te va îmbogăţi. Dar, te rog, să nu începi să crezi când  vezi o persoană pe stradă ca este sufletul tău pereche.  Fii serios!

 

Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence 

Din câte îmi aduc aminte o carte destul de prost primită la momentul publicării. Ca şi acum, oamenii din timpul în care a trăit autorul găseau mereu lucruri de care să se plângă sau pe care să le găsească jignitoare.

Este, într-adevăr, o carte cu un limbaj explicit şi cu scene fierbinţi. Dar trăirile şi psihologia personajelor este suprinsă foarte bine. Autorul a scris despre un subiect care poate fi uşor dus în clişeu cu o siguranţă şi o naturaleţe care te face să te întrebi dacă nu este o poveste reală.

 

Unsprezece minute – Paulo Coelho

Toate cărţile lui Coehlo vorbesc despre acelaşi lucru: descoperirea a ceva mai presus decât ce ai în momentul de faţă. Sunt interesante la început dar dacă citeşti aceaşi poveste în fiecare carte devine plictisitor.

Deci dacă citeşti povestea Mariei din 11 minute poţi să spui că ai citit în mare parte şi celelalte cărţi ale scriitorului.

Maria este o tânără femeie care prin alegerile pe care le face ajunge să fie prostituată. Devine dependentă de sex şi fuge de orice ataşament sentimental considerându-le simple iluzii.

Până când apare un bărbat în viaţa ei, desigur. Care îi schimbă percepţia prin simpla lui prezenţă.

Subiectul este clişeu dar cartea este bine scrisă.

 

Anna Karenina – Lev Tolstoi 

Anna este o femeie care pare că le are pe toate. Un copil minunat şi un soţ de succes care o iubeşte.  Însă apare tânărul crai la un bal şi totul se schimbă. Cei doi se îndrăgostesc iremediabil şi ajung la un moment dat să dorească să petreacă toată viaţa împreună.

Cei mai mult mi-au plăcut poveştile secundare din roman. Mi s-au părut mai interesante şi cu un mesaj mai constructiv. Pe mine personajul Anna Karenina mă lasă rece şi mi se pare că este o metaforă a ceea ce este mai nesigur şi nestatornic într-o persoană, femeie sau bărbat.

Cartea a fost ecranizată în 2012.

 

Pădurea norvegiană – Haruki Murakami 

Prima carte pe care am citit-o de la Murakami. M-a cucerit şi m-a răvăşit în acelaşi timp. Cred că am citit-o în 2 zile dar mi-a lăsat un sentiment plăcut. Nu am ştiut cum să judec carte iniţial. Ce este de fapt, o poveste de dragoste sau un roman care arată diverse psihologii care se întâlnesc?

Vreau să cred că este un roman psihologic de dragoste. De aceea Haruki Murakami este unul dintre cei mai mari scriitori în viaţa.

Cartea a fost ecranizată în 2010.

 

Roşu şi negru – Stendhal 

Nu îmi place cum scrie Stendhal. Este plicticos. Dar îmi plac poveştile lui, paradoxal. De asta am şi continuat să citesc „Roşu şi negru”. O poveste de viaţa în care dragostea joacă un rol central.

Şi când te joci prea mult cu focul o să te arzi. Şi o să te arzi grav. Mi-a părut rău pentru Julien Sorel şi în acelaşi timp m-am simţit bine că a luat-o în freză.  Stendhal este precursorul serialelor în care începe să îţi pese de personajul negativ.

 

Portretul lui Dorian Grey – Oscar Wilde 

Dragostea de sine este una dintre cele mai ciudate lucruri pe care le-am văzut la oameni. Poate atinge cote paroxice şi îl poate face pe un om să se creadă infailibil dacă nu este contrabalansată de o doză sănătoase de introspecţie.

Acest lucru i s-a întâmplat şi lui Dorian Grey. Dragostea de sine l-a îmbătat aşa de tare încât a ajuns să comită crime pe altarul ei.

O metaforă care ne reaminteşte să ne ţinem în gardă când credem că le ştim pe toate fiindcă viaţa nu este doar despre noi şi nu suntem aici să trăim un extaz continuu.

Cartea a fost ecranizată în 2009.

 

Hoţul de cărţi – Markus Zusak 

Nu este o poveste de dragoste tipică. Nu avem declaraţii de dragoste şi giugiuleli. Însă există cărţi şi pasiune pentru citit. Personal am o afinitate mai mare pentru o carte bună decât pentru o femeie.  Deşi îmi plac femeiele şi sunt fiinţe minunate câteodată o carte îmi produce stări care rămân cu mine ani întregi.

Această carte este una dintre ele. Poveste micuţei cititoare te va transporta într-un univers gri din care doar mirosul de carte veche te mai poate salva.

Cartea a fost ecranizată în 2013.

 

Război şi pace – Lev Tolstoi 

Cea mai lungă carte scrisă de Tolstoi. Cu tente de a deveni plictisitoare şi a fi sufocată de părerile personale ale scriitorului, cartea rămâne una pe care oricine este obligat să o citească.

Sunt mai mult poveşti de iubire aici. Care se întrepătrund şi ne prezintă o lume atât de complexă că şi acum îmi tresaltă inima când mă gândesc la ea.

Iubirea este prezentată în mai multe ipostaze: faţă de părinţi, de copii, de iubit, de soţ, de patrie, de Dumnezeu.

Cartea a fost ecranizată în 2016.

Dragostea este o creaţie socială tânără având sub curea doar câteva secole. Dar a fost cu noi de când existăm ca specie. Are potenţialul de a ne transforma în monştrii sau în eroi. Depinde de noi ce alegem să devenim.

Ce carte de dragoste ai citit? Ţi-a plăcut? De ce ne-o recomanzi?

Similar Posts:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *