Top 10 cărţi despre al doilea război mondial

carti-razboi

Tu ai auzit/citit de al doilea război mondial. Majoritatea dintre noi ştim câteva lucruri despre acest eveniment. Aşa că este timpul să ieşim din universul lucrurilor repetate la ora de istorie din liceu şi să ne avântăm în universul ficţional sau real(nici nu contează) al celor care au trăit atunci. Putem să facem asta citind următoarele 10 cărţi:  

 

Hoţul de cărţi – Markus Zusak

Povestea lui Liesel Meminger este una neobişnuită. Spusă dintr-o perspectivă interesantă, a morţii, aceasta ne captivează şi ne face să simţim că trăim în acea perioadă de schimbare. O lectură care te va îmbogăţi şi îţi vaa da speranţă.

 

Hiroshima – John Hersey

„Hiroshima” povesteşte ce s-a întâmplat în ziua în care bomba atomică a fost aruncă asupra oraşului care a dat numele cărţii. Documentarea pentru cartea a fost făcută din amintirile supravieţuitorilor şi a devenit imediat de la publicare una dintre clasicele cărţi despre război şi despre umanitate.

 

Catch-22 – Joshep Heller

Acţiunea se concentrează pe evenimentele întâmplate la o bază militară americană fictivă de la finele celui de-al doilea război mondial. Protagonistul lor este Yossarian care este hotărât să supravieţuiască cu orice preţ războiului. Cartea oscilează între comic şi teroare cu uşurinţă şi ne introduce în lumea plină de birocraţie şi violenţei din armată.

 

Lista lui Schindler – Thomas Keneally

Firul narativ al romanului ne va purta prin viaţa lui Oskar Schindler în cel de-al doilea război mondial. Acesta se va transforma pe parcusul cărţii din industriaşul boem care colaborează cu naziştii în îngerul milei care salvează o mulţime de evrei de la moarte.

 

Jurnalul Annei Frank

Jurnalul micuţei  Anna Frank este un important document de istorie care ne oferă o înţelegere la prima mână a experienţei de a fii în afara legii şi de a fi evreu în cel de-al doilea război mondial. Aceasta a stat ascunsă timp de 2 ani împreună cu familia sa în Amsterdamul ocupat de nazişti şi a scris lucrurile pe care le-a trăit în jurnalul ei personal.

 

Noaptea – Elie Wiesel

„Fără această mică lucrare, viaţa mea de scriitor sau viaţa mea pur şi simplu nu ar fi fost ceea ce este: viaţa unui martor care se consideră obligat, din punct de vedere moral şi uman, să împiedice duşmanul să obţină o victorie postumă, ultima, ştergându-şi crimele din memoria oamenilor.“ – Elie Wiesel

 

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

În iulie 1942, Sarah, o micuţă evreică de 10 ani, şi familia ei sunt arestaţi de poliţia franceză. Aceasta reuşeşte să îşi ascundă fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă că se va întoarce după câteva ore.

În mai 2002, Julia, o jurnalistă americană, stabilită la Paris, începe să investigheze ce s-a întâmpat cu Sarah şi familia ei. Pe măsură ce se adânceşte în secretele familiei fetei această găseşte similarităţi cu propria ei viaţă. Similarităţi care o fac să îşi pună multe întrebări.

 

Băiatul cu pijamale în dungi – John Boyne

„Ziua de naştere a tatei se apropia, şi cu toate ca spusese că nu vrea tămbălău, mama organiza o petrecere pentru toţi ofiţerii de la Out-With, dar cel mai mare tămbălău  fu cu pregătirile. De fiecare dată când se aşeza pentru a întocmi noi planuri pentru petrecere, locotenentul Kotler se afla lângă ea ca să o ajute, astfel încât părea ca cei doi întocmesc mai multe liste decât ar fi putut avea vreodată nevoie.
    Bruno decise să întocmească şi el o lista proprie. Însă o lista a motivelor pentru care nu-l plăcea pe locotenentul Kotler. Întâi, faptul că nu zâmbea niciodată şi întotdeauna arăta ca şi cum încerca să găsească pe cineva căruia să-i înfrângă voinţa.
    În rarele ocazii când vorbea cu Bruno, îi spunea „omuleţule”, ceea ce era extrem de neplăcut, deoarece, aşa cum subliniase mama, încă nu terminase de crescut.
     Ca să nu mai amintească faptul că se afla în permanenţă în camera de zi împreună cu mama şi făcea glume cu ea, iar mama râdea la glumele lui mai mult decât la ale tatei.
    Odată, când Bruno privea lagărul de la fereastra dormitorului său, văzu un câine apropiindu-se de gard şi începând să latre cu putere. Când locotenentul Kotler îl auzi, se îndreptă direct spre câine şi-l împuşcă.
    Şi mai era şi aiureala aia cu Gretel care apărea de fiecare data când era el prin preajma.
    Apoi Bruno nu uitase nici seara aceea cu Pavel, chelnerul care în realitate era doctor, şi cât de furios fusese tânărul locotenent.
    De asemenea, de câte ori tata era chemat la Berlin într-o călătorie mai lunga, locotenentul se învârtea pe lângă casa, ca şi cum ar fi avut cine ştie ce sarcina: era acolo când Bruno se ducea la culcare şi tot acolo era dimineaţă, chiar înainte de a se trezi.

    Mai existau şi alte nenumărate motive pentru care Bruno nu-l plăcea pe locotenentul Kotler, dar acestea fura primele care-i veniră în minte.”Fragment din carte

 

Toată lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr

Cartea spune povestea lui Marie-Laure, o tânără franţuzoică nevăzătoare, şi a lui Werner, un orfan german, care ajung să se întâlnească în timp ce încearcă să depăşească experienţele neplăcute trăite în cel de-al doilea război mondial. Deşi întâlnirea lor este scurtă aceasta va produce schimbări majore în vieţile lor. Unele întâlnire nu sunt despre cât de mult durează ci despre cât de mult te învaţă despre tine şi despre lume.

 

Abatorul  cinci – Kurt Vonnegut

În „Abatorul cinci”, Vonnegut scrie într-un stil ironic şi plin de umor negru despre una dintre cele mai mari bombardamentele din istoria războielor moderne, cel de la Dresda. Romanul îmbină SF-ul cu realismul şi crează o lume pe care nu te poţi abţine să nu o consideri veridică.

Ai citit vreo carte de mai sus? Ce ne recomanzi?

Similar Posts:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *